Egipt - Ziua 2 (partea 14)

Si pentru ca poate v-ati saturat de poze am sa pun si doua filmulete de pe acest drum:

Si in cazul in care ati obosit dupa prima zi si v-a toropit caldura aveti un cadou de la mine pentru toti:

Egipt - Ziua 2 (partea 13)

Cum ne indreptam spre hotel vedeam cum se apropiau piramidele. Avea sa fie o imagine superba cu soarele care apune peste ele. Asa se incheie prima zi de vizitat in Egipt...

Egipt - Ziua 2 (partea 12)

Egipt - Ziua 2 (partea 11)

Asa cum am zis anterior sa va uitati cum arata Piata Al-Hussein inainte de a intra spre Bazar...

Diferenta e ca dupa ce am revenit (dupa aprox o ora de plimbat prin Bazar) piata era plina de mese si localnicii din zona stateau langa mese asteptand. Am ramas uimiti de schimbarea uimitoare a pietei si intreband pe ghizi de ce s-a umplut de mese piata si de ce nimeni nu se aseaza la nicio masa raspunsul a fost simplu: asteapta slujba de dupa apusul soarelui. Eram in ultima saptamana de Ramadam cand musulmanii in aceasta perioada se curata trupeste si spiritual, pe perioada zilei neavand voie sa bage nimic in gura (da, nici macar apa), dar dupa apusul soarelui e un festival. Practic orasul pare mult mai viu noaptea decat ziua. Dupa ce mananca si beau pe saturate ies in oras cu mic cu mare. Surpriza a fost cand am plecat din Cairo si aveam avionul pe la ora 5 dimineata si am plecat de la 4 de la hotel si pe strazi era plin de lume exact cum e la noi in plina zi, oameni care pescuiau de pe podurile de peste Nil, erau piete ambulante pe sosele, parinti care isi scoteau copiii mici la plimbare in carucioare, copii mai mari jucau fotbal pe spatii virane pline de praf dintre blocuri. Ceva de nedescris si fabulos!

Dupa aceasta a doua zi plina si foarte obositoare am plecat spre hotel. De data asta am prins din goana masinii mai multe imagini cu Cairo.

Egipt - Ziua 2 (partea 10)

Din Piata Al-Hussein se merge in Bazarul Khan al-Khalili.

Dar inainte de a sta peste o ora prin bazar ne-am oprit sa mancam traditional de la cele cateva "fast-food-uri" traditionale. Localul arata ca si cum ar fi cea mai insalubra locatie posibila, fete de masa din nylon, podele pline de praf si un aer imbacsit de fumul gratarelor pe care se fac diferitele preparate. Poate ca arata ceva care ti s-ar fi intors stomacul pe dos dar mancarea a fost superba. Humusul avea un gust pe care nu l-am mai simtit niciodata, proaspat, racoritor, plin de arome, nu imbacsit de ulei ca la noi. Baba ganoush-ul avea un gust foarte bun si satios. Salata foarte proaspata iar preparatele din carne foarte satioase.

Khan al-Khalili este o zona negustoreasca de prin secolul al XIV-lea. In 1384, un emir pe numele lui al-Khalili a construit aici un mare han (khan in araba). In han erau cazati negustorii care veneau cu afaceri in Cairo. Incet, incet lumea venea direct la han sa ia la prima mana de la negustori, care au inceput sa vanda marfa pe strazile din jurul hanului. Hanul nu mai exista, el fiind daramat dupa peste 100 de ani de la infiintare. Daca ati fost in Istanbul si ati vizitat Bazarul, atunci veti fi dezamagiti de bazarul de aici. E mai degraba o strada foarte foarte aglomerata, plina cu magazinase inghesuite in care de abia pot sa intre doua persoane. Praful si mizeria de pe strazi se ridica din cauza oamenilor care merg in ritm alert. Dar nu poti sa stai prea mult cu fata in jos pentru ca vocile oamenilor, marfa stralucitoare, tot felul de chilipiruri, mesele pline cu mirodenii care de care mai colorate iti iau ochii. Vanzatorii iti urmaresc privirea mereu si abia asteapta sa te uiti la marfa lor ca nu mai scapi de ei, te urmaresc cateva minute incercand prin diferite metode care de care mai lingusitoare sa te atraga sa le cumperi marfa. Daca doar vrei sa vizitezi nu incerca sa ai un contact vizual cu ei, nu le raspunde orice ar spune. De obicei dialogul incepe cu "where are you from?". Daca te-a mancat limba si le-ai raspuns e clar, nu ai cum sa pleci fara sa cumperi ceva, parca din obligatie pentru felul in care se poarta cu tine. E clar ca trebuie sa te targuiesti, chiar si daca nu vrei. Daca iti arata ceva si tu spui ca nu iti trebuie atat iti scade pretul incat pana la urma ti se pare un chilipir si ajungi sa il cumperi. Zici in gandul ca tau ca le-ai dat teapa si ai cumparat ceva la jumatate de pret, dar fii fara griji, ei mereu ies in profit. Totusi, nimeni nu te atinge, poate doar daca esti barbat. Daca esti femeie esti in locul cel mai sigur aici, atata timp cat esti cu un barbat langa. Clar femeia va fi tinta lor principala, pentru ca oricine stie ca femeile sunt atrase de cheltuieli, dar negocierea se face cu barbatul. Totusi e bine ca femeile sa fie imbracate decent (sau modest cum spun arabii) in aceasta zona ca femeie, fara fuste scurte (daca se poate pana la glezne), capul acoperit, la fel si umerii, altfel insistenta lor va fi obositoare. Daca o femeie incearca sa intre in vorba cu un negustor arab in general ea va fi ignorata (o va asculta dar nu ii va raspunde) si se va discuta cu barbatul.

La inceput strada e mai curata si e plin de tarabe cu lucruri mai frumoase, pline de suveniruri. Dar aici e cel mai scump, cu cat mergi pe strada mai departe pana spre iesire strada se transforma in acel balci arab, unde de fapt cumpara si egiptenii, marfa nemafiind la fel de bine impachetata dar si mult mai ieftina.

Daca vreti sa cumparati suveniruri din Egipt nu o faceti din Cairo, veti gasi in partile mai sudice aceleasi lucruri la jumatate din pret. Asta in cazul in care ajungeti la Aswan.

Egipt - Ziua 2 (partea 9)

Moscheea Al-Azhar 

A fost intemeiata in anul 970 ca loc de inchinaciune si invatatura si este si acum unul din principalele centre de teologie islamica, unde vin studenti din intreaga lume. In 1978 cand Napoleon a invadat Egiptul, una dintre masuri a fost cucerirea clericilor. Dar nu a izbutit asa ca a dat ordin cavaleriei sa intre in moschee, doar asa credea ca poate infrange orasul si populatia razvratita. Seicul de la Al-Azhar ramane autoritatea religioasa de cel mai inalt rang din teritoriu, iar sentintele date in biroul lui sunt mai importante decat orice decret dat de guvern. Moscheea este un amalgam de stiluri arhitecturale, fiecare sultan sau emir a incercat sa lase ceva in urma si a mai adaugat ceva. Intrarea in moschee se face prin Poarta Frizerilor. Numele vine de la faptul ca aici erau tunsi noii studenti. Apoi sunt doua scoli, cea din stanga fiind cea mai veche, din 1340, de pe vremea Fatimizilor. Singurele vestigii ale vechii cetati construite de Fatimizi se afla aici, doua ziduri care sunt pastrate in stare foarte buna. 

Moscheea sultanului Hassan 

Este moscheea pe care o vedeti mai jos in poze. Hassan a devenit sultan in 1347, cand avea doar 13 ani. Constructia moscheii a inceput la 1356. A fost ales cu grija locul. Era foarte aproape de hipodromul regal, actuala piata de unde am facut pozele. Banii pentru constructie au fost stransi de pe urma oamenilor care au murit din cauza ciumei negre si nu mai aveau cui sa lase averile. Totusi pretul a fost mult mai mare decat se putea strange de la oameni si aproape a falimentat tara. Din aceasta cauza sultanul a fost asasinat si nu a mai apucat sa vada finalizarea moscheii, constructia ei durand 7 ani. Totusi moscheea parea blestemata, un minaret s-a daramat in timpul constructiei omorand peste 300 de oameni. Moscheea era imensa pentru acele vremuri si era pozitionata cu fata spre Citadela (locul care urma sa il vizitam ziua urmatoare), din aceasta cauza mamelucii care doreau sa puna mana pe putere se baricadau in interiorul moscheii si de aici atacau Citadela. Se trageau cu catapulte din ambele tabere, dar Citadela avea zidurile groase si inalte iar moscheea nu avea deloc aparare. Ca sa convinga mamelucii sa renunte la baricadare, un ofiter al sultanului a rupt scara unui minaret iar altul a incercat demolarea moscheii, doar furia oamenilor de rand l-a oprit. Doua minarete foarte inalte au fost si ele distruse in urma unor lupte si revolte. Pe locul lor s-au construit altele dar mult mai mici si mai modeste. In interiorul moscheii se afla inmormantati doi fii ai sultanului Hassan, trupul sultanului dupa asasinare nu a mai fost gasit. Langa moschee se mai afla si Moscheea Al-Rifal unde se afla inmormantati Farouk (ultimul rege al Egiptului) si sahul Iranului (care a fost izgonit din tara lui dupa revolutia islamica in 1979).

Egipt - Ziua 2 (partea 8)

Din Piata Ataba pe Al-Azhar spre Piata Al-Hussein:

Egipt - Ziua 2 (partea 7)

Dupa vizita la Muzeul Egiptean am mers in zona islamica.

Zona islamica a orasului e anterioara perioadei in care s-au dezvoltat cartierele europene, adica centrul modern al capitalei. Pentru ca "islamic" e asociat de catre turisti cu "terorism", egiptenii mai folosesc pentru aceasta zona si numele de "zona istorica din Cairo" sau zona "fatimida". Aici a fost vechea cetate fortificata pe care au intemeiat-o Fatimizii in anul 969. Zidurile cetatii nu mai exista... Singurele constructii care au supravietuit sunt zecile de moschei, sute de monumente arabe, fantani... Toate dateaza din perioada islamica a orasului Cairo, cuprinsa intre secolele al X-lea si al XIX-lea.

Daca sunteti obisnuiti ca in vest cartierele vechi, istorice, sa fie curatate, cu indicatoare pentru turisti, cu fatade renovate... uitati de toate astea. Locuitorii din zona par ca nu dau doi bani pe turisti dar mai degraba nu incearca sa cosmetizeze artificial ceva ce exista natural. Si sincer mie asta mi-a placut mai mult, am surprins esenta vietii oamenilor simpli.

Pacat ca nu ai timp sa vizitezi toate obiectivele din zona... dar nu trebuie ratate cele mai importante pe care incerc sa le prezint aici.

Ca sa ajungi in centrul zonei islamice cel mai simplu e sa treci Podul Al-Azhar si ajungi in Piata Hussein. 

Spatele Muzeului Egiptean:

Egipt - Ziua 2 (partea 6)

Ajunsi la Muzeul Egiptean am ramas surprinsi de frumusetea cladirii pe afara. Un mic praculet inghesuit e in fata. Printre palmieri se odihnesc vechi statui din vechi temple sau varfuri de obeliscuri. Intr-un colt este o statuie a lui Auguste Mariette (1821-1881), intemeietorul muzeului, exact in locul in care este inmormantat. El a incercat sa stranga de prin tot Egiptul obiecte vechi si sa le pastreze intr-un mic depozit la marginea Cairo-ului, care apoi l-a extins. Cand nici aici nu a mai avut loc a reusit sa obtina finantare pentru actualul muzeu din Piata Tahrir. Din pacate nu a reusit sa isi vada constructia terminata. 

In curte se afla doua bazine in care se scalda flori de lotus. Sunt ultimele exemplare de lotus existente. Nu va imaginati ca la Baile Felix avem lotus si de fapt e minciuna ca sunt ultimele. Ma refer aici la ultimele exemplare de lotus egiptean, acea specie pe care o venerau faroanii si era simbolul Egiptului de Sus, simbolul zeului soarelui Ra. 

Singurele locuri unde ai voie sa faci poze sunt doar in curte. Apoi esti rugat sa lasi la o ghereta toate aparatele de fotografiat sau filmat. In schimb primesti o bucatica de lemn pe care sunt scrise cu o carioca niste cifre. Cu multa teama si inima indoita iti lasi aparatele celor doi adolescenti de la ghereta. Te uiti cum le pun pe un raft, alaturi de alte zeci sau sute de alte aparate, fara a fi inchise intr-un dulap sau orice alta metoda de protectie. Riscul de a intra in muzeu cu un aparat e totusi mai mare decat sa il lasi pe acel raft. Daca esti prins in muzeu cu un aparat foto ti se confisca imediat, nu ti se sterg pozele si ti se inapoiaza, se confisca definitiv. 

Dupa imaginea exterioara a muzeului vine socul interiorului. Practic e o sala mare pe doua nivele cu peretii scorojiti, in unele puncte cu igrasie, cu balustrade inegrite de atatea maini care s-au sprijinit de ele, mozaicul asemanator din casa scarilor din blocurile noastre comuniste e ros de atatia pasi care l-au calcat. Toate obiectele sunt puse in niste cutii din lemn cu geamuri simple. Senzatia e de depozit in care sunt aduse si insiruite zeci, sute de mii de artefacte si urmeaza apoi sa fie indosariate. Te asteptai la ceva maret pentru asemenea istorie dar nu e nimic decat niste dulapuri in care sunt puse unele lucrururi nici macar etichetate. Doar ajutorul ghidului te face sa intelegi ce inseamna fiecare obiect in parte, ce importanta are, cum a fost descoperit. Toate obeictele din muzeu sunt originale, singura copie fiind Stela de la Rosetta, originalul aflandu-se la British Museum, furata de catre englezi dupa ce l-au invins pe Napoleon. Aceasta piatra e de fapt cheia descifrarii hieroglifelor avand acelasi text scris in greaca, egipteana vorbita si hieroglife. A fost descoperita in 1799 si descifrata abia in 1824 de catre Jean-Francois Champollion. 

Singura sala care arata a sala de muzeu adevarat e sala lui Tutankhamon. O sala cu pereti de culoare inchisa, ca sa puna in valoare aurul si bogatiile descoperite in moramant. Toti stiti masca funerara lui Tutankhamon din poze. De fapt sunt trei masti dar sunt impresionante... Masca cea mare e imensa si foarte groasa. Intrarea in camera se face sub paza stricta si se intra doar un numar limitat de persoane deodata. Atat aur imbogatit cu pietre pretioase si vopsit in culori vii te fac sa crezi ca ai intrat intr-adevar in mormantul vestitului faraon. Un faraon atat de neinsemnat in istoria Egiptului dar atat de cunoscut de intreaga lume prin comorile descoperite. Spre deosebire de el Kheops are doar o statuie de nici 10 cm, singura care il infatiseaza pe marele faraon. 

Muzeul e structurat foarte logic, daca o pornesti din partea stanga si urmezi drumul prin muzeu practic urmezi calea istoriei, exponatele fiind puse in ordinea lor cronologica. 

Camerele de supraveghere lispesc cu desavarsire dar esti mereu supravegheat de ochii atenti a politistilor si a agentilor de paza imbracati in civil care se amesteca printre turisti. 

Cand iesi din muezu si dai de lumina orbitoare a soarelui ramai marcat de valoarea inestimabila aflata in acel spatiu si te gandesti ca vor fi mutate in noul muzeu de la poalele piramidelor intr-un spatiu mult mai modern.

Florile de lotus despre care vorbeam mai sus, simbolul Egiptului de Sus. In mijlocul lor fiind papirusul, simbolul Egiptului de Jos.

Egipt - Ziua 2 (partea 5)

Dupa micile opriri de relaxare la cumparaturi am mers spre Muzeul Egiptean de Istorie aflat in Piata Tahrir, locul revoltelor anti-Muburak de anul acesta.

Egipt - Ziua 2 (partea 4)

De la piramide am plecat prin Cairo.

Prima oprire dupa ce am mers putin pe jos pe strazile prafuite a fost la un magazin de parfumuri. Parfumurile au un miros foarte puternic si practic au orice aroma doresti tu, inclusiv parfumuri occidentale. Ei spun ca sunt facute dupa retetele originale de pe vremea faraonilor. Evident ca m-a pufnit rasul cand am auzit... parea o chestie de marketing ieftin de aruncat in fata turistilor. Dar dupa cateva zile cand am ajuns la templele de pe Nil am inceput sa cred povestea din Cairo. Erau sculptate pe peretii templelor metode te preparare a parfumurilor si chiar retete. Parfumurile de fapt sunt niste uleiuri (nu apa de la noi, parca ar fi diferenta dintre nectarul de fructe de la ei si nectarul de la noi) preparate din presarea in ateliere a diferitelor plante.

Povestea lor si a altor lucruri se face la racoarea aerului conditionat si a unui pahar rece de karkade (ceai de hibiscus). Femeia care se ocupa de magazin era o romanca care acum 25 de ani a plecat din Romania si s-a stabilit in Egipt, evident a trecut la islam casatorindu-se cu un egiptean. Limba romana nu s-a alterat deloc in decursul timpului, doar avand un mic accent arab pentru care isi cerea scuze continuu.

Pe pereti nu puteau lipsi poze cu persoanlitati care au vizitat magazinul (evident ca am postat aici doar o persoana care va e cunoscuta)

Dupa ce cumparai parfumurile (o sticluta costa in jur de 30 de euro) puteai sa cumperi si o sticluta in care sa o pastrezi:

Egipt - Platoul Giza

Egipt - Ziua 2 (partea 3)

Temelia stancoasa pe care sunt asezate piramidele si Sfinxul, se afla la 16km SV de centrul orasului Cairo, Pe vremuri ca sa ajungi aici trebuia sa urci pe cal si sa strabati campiile ca sa ajungi la monumentele de la care incepe desertul. Apoi in secolul XIX s-a construit o sosea si apoi o linie de tramvai. Soseaua, care se numeste Al-Haram (Soseaua Piramidelor) inseamna patru benzi, claxoane, si blocaje zi si noapte. Linia de tramvai a fost apoi desfiintata si acum exista autobuze si microbuze, toate cu aer conditionat. Transportul se face dinspre Piata Tahrir (in centru) si Platoul Gizeh. Exista doua cai pe care se poate ajunge, una prin satul Nazlet al-Samaan, cealalta pe o sosea in serpentine care urca, ca o extenise a Soselei Piramidelor, care trece pe la Hotelul Mena (din pozele anterioare). Biletele de intrare la piramide se cumpara de la un chiosc. Pentru intrarea in interiorul pirmaidelor iti trebuie un bilet special. Se intra doar 300 de persoane pe zi. Primul venit-primul servit. Pana nu de mult o vizita la piramide insemna sa treci printr-o multime de de speculanti insistenti, cersetori (au un fel aparte de a cersi, deoarece cersitul nu este sprijinit de islamism), mici afaceristi care te ademeneau pentru o plimbare cu camila, "ghizi speciali" sau vanzatori de suveniruri. Din 2008, guvernul egiptean au construit in jurul platoului pe care se afla piramidele un gard inalt din beton in lungime de peste 12km, care sa tina la distanta speculantii. Dupa ce iti cumperi biletele intrarea prin porti se face ca la orice aeroport, bagajele prin scanare, detectoare de metale, etc. In interior sunt foarte multi soldati foarte atenti la tot ce misca... 

Portile de intrare:

Piramidele

Egipt - Ziua 2 (partea 2)

In drum spre piramide... 

Traficul practic este infernal. Nu exista legi scrise de circulatie, fiecare circula dupa cum ii taie capul dar nu se intampla accidente. Nu sunt masini moderne sau europene. Eu de abia am zarit vreo doua dar nu in trafic. In rest foarte multe masini vechi sau de provenienta japoneza sau coreeana. Semnele de circulatie aproape nu exista si cand exista sunt ignorate cu desavarsire. Aproape in fiecare intersectie sunt cel putin 2 soldati inarmati cu AKM. Vara au uniforme albe, iarna negre. Poate parea socant pentru un european prima data sa vezi atata armata, dar daca ti se explica de ce sunt incepi sa te simti mult mai sigur. Tara a fost atacata prin anii 80-90 de teroristi si rapiri de turisti, de atunci soldatii sun aproape peste tot, ceea ce iti ofera o stare de confort si siguranta. Oricum, aproape niciodata nu mergi de unul singur pe strada, esti mereu insotit de ghizi si 90% din timp calatoresti cu masinile lor.

Unul din cele doua semafoare vazute de mine in Cairo. Acesta era de langa piramide, era functional dar nimeni nu il baga in seama.

Egipt - Ziua 2 (partea 1)

Dimineata in curtea hotelului... Ne-am trezit cu greu dar totusi nerabdatori sa plecam la drum, urma sa vizitam piramidele!