marți, 25 octombrie 2011

Egipt - Ziua 3 (partea 10)

Cele doua turnuri de care am zis anterior le-am vizitat ultimele in vizita noastra prin zona copta. Unul din ele a fost curatat si lasat privirii oamenilor. Cel de al doilea din pacate nu poate fi vazut decat ca fundatie pentru Biserica ortodoxa Sf. Gheorghe. Biserica ia forma rotunda a turnului pe care a fost construita. Sf. Gheorghe (Girgis in araba) a fost un martir crestin din Palestina, executat de soldatii romani in jurul anilor 300 d.Hr. Cruciatii au perluat mitul lui din zona Egiptului si l-au adus in Europa, astfel englezii l-au considerat protectorul lor. Cultul pentru Sf. Gheorghe a inceput in jurul secolului al X-lea in Egipt prin construirea primei biserici care ii poarta numele. In fata bisericii se afla Muzeul Civilizatiei Copte pe care din pacate nu l-am mai putut vizita pentru ca la ora la care ajunsesem era deja inchis. Am aflat doar ca a fost construit la 1908 si se pot vedea felul in care credinta noua crestina a inceput sa acapereze credintele vechi egiptene si sa le transforme. Se pot vedea exponate care arata cum vechile statui grecesti cu zeitatile lor au fost distruse si marcate cu simboluri crestine. Cum vechiul ankh al faraonilor a fost preluat drept cruce crestina si cum a evoluat in statui, desene sau inscriptii. Statuile care il infatisau pe Horus (divinitatea egipteana cu cap de soim) au fost acoperite cu straturi de ghips incercand sa copieze stiluri grecesti si neo-crestine.
Ce m-a impresionat neplacut la vizita in biserica a fost faptul ca ghida noastra de religie musulmana nu avea voie sa intre in biserica. Ne-a spus ca preotii ortodocsi nu le permit musulmanilor sa intre in biserica si daca se apropie de intrare chiar ii fugaresc pe scari. M-a facut sa ma simt atat de penibil chiar daca nu era vina mea de ortodox, mai ales ca in urma cu cateva ore am fost intr-o moschee unde nimeni nu a zis nimic, nu s-a uitat urat la mine.





Egipt - Ziua 3 (partea 9)

Pe strazile inguste care amintesc de orasele de malul Adriaticii dar cu cladiri in stil arab mergem spre alte locuri pline de istorie si legenda din zona copta.




Manastirea de maici Sf. Gheorghe:


Egipt - Ziua 3 (partea 8)


In Egipt exista doua religii. Pana acum v-am spus doar de musulmani dar exista si coptii. Biserica Copta este practic prima biserica (ca institutie) crestina din lumea. A luat fiinta la Alexandria si s-a extins rapid in tot Egiptul. Coptii considera ca sunt primii crestini... discutabil insa... Cert ca e ca aceste doua religii care ni se arata ca nu se pot intelege si nu se suporta nicaieri in lume in Egipt traiesc in armonie, pace, intelegere, cel putin la nivel macro, e posibil ca mici extremisti sa isi mai dea la picioare din cand in cand dar nu exista padure fara uscaturi. Eu unul cred ca asa ceva e posibil doar pentru ca amandoua religiile, atat islamica cat si copta, inteleg sensul cuvintelor din Coran si Biblie asa cum au fost scrise si nu interpretate, adica pace intre oameni. 
Sincer, ce am vazut in zona copta din Cairo a intrecut orice asteptare a mea. A fost un exemplu de urmat si m-a facut sa ma gandesc mai bine asupra sensurilor si idealurilor noastre. Revenind la oile noastre si la istorie... Dupa ce epoca faraonilor a cazut, tara s-a aflat intr-o totala dezordine, singurul oras vechi care mai exista pe harti era Alexandria. Viitorul Cairo era un mic port pe Nil si avea o fortareata romananumita Babilonul Egiptului. Practic romanii au construit un fort pentru a-si apara granita sudica a imperiului. Doua turnuri romane inca dainuie si sunt clar vizibile in arhitectura zonei. Ele erau parte a portii de apus a fortaretei. Aceste turnuri s-au distrus in timp, au fost inundate de catre Nil in perioadele ploioase si incet incet aluviunile s-au depus peste ele. Noii crestini au inceput sa infloreasca in zona si au inceput sa construiasca biserici. Acest loc a fost extrem de bun pentru ca se afla langa vechiul port (Nilul si-a schimbat cursul in urma cu 700 de ani) si in centrul vechii localitati, in lus au descoperit ca isi pot cladi foarte usor bisericile pentru ca terenul malos are o "fundatie" mai tare aici spre deosebire de alte zone. Fara sa vrea (sau poate chiar vrand) noii crestini au construit bisericile pe varful fostelor turnuri romane! 
Doua biserici sunt cele mai interesante in acesta zona: Biserica Sf. Gheorghe (biserica ortodoxa) si Biserica Sfintei Fecioare.
Biserica Sfintei Fecioare sau cum o stie oricine drept "Biserica Atarnata" (Al-Muallaqa) este o biserica construita peste vechile cladiri romane. Prin podeua ei sunt cateva locuri unde s-a pus sticla si se poate vedea practic zidurile vechilor cladiri romane si la vreo 4-5 metri sub fundatia acelor cladiri. Ce e cel mai frapant ca e privelistea portii care da inspre curtea interioara a bisericii. O cruce mare de marmura este deasupra portii dar sub ea sunt cateva texte in araba si motive tipice pentru constructiile muslmane. Explicatia acestei combinatii ciudate este ca biserica pana in urma cu vreo 10-15 ani era intr-o stare deplorabila, aproape sa se darame. Pentru ca, coptii nu aveau fonduri suficiente pentru restaurare o asociatie muslmana a strans bani si a refacut biserica crestina. Un gest care m-a facut sa mi se ridice parul... Acum biserica arata impecabil, placata cu marmura alba si mozaicuri cu scene din biblie, o curte frumoasa cu palmieri si iarba verde, parca nici nu ar fi fost construita in secolul al IX-lea.





Egipt - Ziua 3 (partea 7)

Cum se vede Cairo de la inaltimea Citadelei:




vineri, 21 octombrie 2011

Egipt - Ziua 3 (partea 6)

Si bonus, doua filmulete cu Citadela si Moscheea Muhammad Ali:




Egipt - Ziua 3 (partea 5)


In interioriul Citadelei se afla Moscheea Muhammad Ali. Poate cea mai importanta atractie din cadrul Citadelei. Totusi moscheea e o conceptie turceasca si nu are mai nimic din traditiile Egiptului.
Muhammad Ali a fost un mercenar albanez care, dupa un lung razboi civil, a pus mana pe putere in 1806 si a domnit 43 de ani, dinastia lui durand pana in 1952. Moscheea a fost inceputa in 1939 si a durat 18 ani constructia ei. Ideea arhitecturala a fost copiata dupa celebrele moschei din Istanbul dar e doar ideea, nesemanand prea mult cu ele decat poate prin grandoare. Muhammad Ali e ingropat chiar la intrarea in moschee. Moscheea are un turn cu ceas, lucru foarte rar la astfel de lacase de cult. Ceasul de fier a fost un dar din partea regelui Louis-Filip al Frantei. Evident ca orice dar trebuie inapoiat cu un alt dar asa ca Muhammad Ali i-a daruit regelui Frantei un obelisc... Obelisc devenit celebru... cel din Place de la Concorde din Paris. Obeliscul a devenit un punct de atractie si un monument emblematic pentru Paris dar ceasul in schimb parca a fost urmarit de blestemul faraonilor s-a stricat pe drum si nu a functionat niciodata, oricate incercari s-au facut pentru a-l repara.
Doarece Muhammad Ali dorea ca moscheea lui sa fie cea mai mare si cea mai impunatoare a daramat o gramada de alte edificii de pe locul proiectului sau, singura moschee care a scapat a fost Moscheea Al-Nasir, construita in 1335.
Coloanele care fac parte din moschee nu sunt creatii noi ci sunt coloane de la vechile temple ale faraonilor si temple romane. Ce iese in evidenta insa sunt minaretele care sunt ornate cu mozaic albastru si verde, stil persan.
Langa zidurile Citadelei exista un mic defileu, loc unde s-a dat poate cea mai sangeroasa batalie din Cairo la 1 martie 1811. Problema pentru domnia lui Muhammad Ali au fost mamelucii, fostii conducatori ai Egiptului. Cand a fost ziua fiului sau, Muhammad Ali a chemat la ospat 500 dintre cei mai importanti oameni ai mamelucilor. Dupa chef invitatii au iesit pe o poarta care ducea spre acel defileu. Dupa ce au parasit Citadela portile s-au inchis in urma lor si soldatii au deschis focul de pe zidurile cetatii. Toti cei 500 de invitati au fost ucisii iar capetele lor au fost infipte in tepe la intrarea principala a Citadelei. Doar unul a scapat, Amin Bey, care nu a venit la festin.






Egipt - Ziua 3 (partea 4)

Urmatoarea vizita am facut-o la Citadela. Am tot mentionat-o inainte dar acum a venit si randul ei sa o vizitam. E situata pe un platou stancos undeva deasupra actualului Cairo. Constructia ei a fost inceputa la 1176 de catre marele general musulman Saladin care a dorit ca zidurile ei sa fie facute din pietrele Marilor Piramide. Timp de peste 700 de ani a fost simbolul puterii conducatorilor, fiecare aduacndu-si o contributie asupra ei. De la 1870 conducatorii s-au mutat in Palatul Abdeen, pe malul Nilului, dar Citadela si-a pastrat rolul militar pana in 1970. Inca in anumite zone exista mici zone militare extrem de bine pazite. 





joi, 20 octombrie 2011

Egipt - Ziua 3 (partea 3)


De la Memphis am mers la un magazin/fabrica de covoare traditionale. Aici lucreaza foarte multi copii la razboaie de tesut traditionale. Mi-a adus pe moment aminte de pozele cu copiii din estul Asiei care sunt pusi sa munceasca. L-am intrebat pe patron de ce muncesc atat de multi copii aici si raspunsul lui a fost mai mult decat coerent si logic. Familiile sunt atat de sarace incat copiii ajung de multe ori sa faca lucruri nu tocmai ortodoxe (islamice in cazul de fata) asa ca le dau o ocupatie, sa munceasca in aceasta mica fabrica (sunt alte zeci de genul acesta in regiune). Astfel ei au unde sa stea, sa manance si sa isi piarda timpul cu folos si sa mai si castige ceva banuti. In plus invata meserie, astfel ca atunci cand ajung la maturitate ei se pot ocupa cu ceva. Practic e un fel de scoala de meserii privata. Mi-a placut intiativa!

Prima data i le se arata un model cu care la inceput stau in fata apoi ajung sa il memoreze incat nu mai au nevoie de acel model desenat. Firele de matase sunt foarte fine si subtiri dar dexteritatea pe care o castiga in anii de lucru e fantastica. Dupa ce tes cateva randuri cu o foarfeca "tund" firele ramase "rebele". 



Si acum ceva care v-ar putea aduce aminte de razboiul de tesut traditional din Romania, doar ca in loc de lana se foloseste par de camila.



Egipt - Ziua 3 (partea 2)


De la Saqqara, inainte de a ne reintoarce in Cairo ne-am oprit la Memphis, fosta mare capitala a Egiptului.
Acum marele oras e ingropat sub actualul sat Mit Rahina. Cand armatele arabe Al-As au cucerit Egiptul in 641 d.Hr. orasul era complet ingropat de nisip. Oamenii cand au vrut sa isi faca asezari au inceput sa sape pentru fundatii si au dat de bucati de piatra. A fost mana cereasca pentru ei pentru ca aveau materiale de constructii pentru case. Dar ei nu stiau ce e aceasta piatra e de fapt. Atata piatra au scos din aceasta zona incat practic au facut din aceasta zona o cariera pentru un oras nou construit nu foarte departe. Orasul numindu-l Cairo, Al-Qahira (orasul invingator)! 
Ce au reusit arheologii sa salveze din vechea capitala a Egiptului e expus intr-o curte. Totul pare dezordonat si aruncat de parca inca se lucreaza acolo, noroc cu ghidul care iti mai spune una alta despre ceea ce trebuie sa intelegi, mai ales ca ne aflam la inceputul vizitei in Egipt si de abia intelegeam cum sta treaba cu zeitatile si obiceiurile vechilor egipteni.




Egipt - Ziua 3 (partea 1)

Pentru aceasta zi am avut de ales: excursie la Alexandria sau la Saqqara. Am pus in balanta, ori vedem un oras putin diferit fata de Cairo pe care l-am vizitat cu o zi mai inainte sau continuam sa vedem istoria. Am ales a doua varianta, asa ca am plecat de dimineata spre Saqqara
Se afla la 24 de km SE de centrul capitalei si este o vasta necropola in mijlocul desertului. Aici fiind inmormantati monarhi si nobili din vremea Vechiului Regat. Cele mai vechi morminte de aici dateaza din epoca Dinastiei I (3100-2890 i.Hr.) Aceste vestigii au fost descoperite de Auguste Mariette (despre care am vorbit mai inainte, intemeietorul Muzeului Egiptean) in anul 1850. El a descoperit aici din greseala un sfinx ingropat in nisip. Si-a adus aminte de niste scrieri vechi din secolul I care spuneau despre niste statui cu sfinti in nisip si un loc numit Serapeum. Astfel a continuat sapaturile descoprind aleea sfincsilor. Apoi incet incet au iesit la iveala si alte obiective inclusiv piramida lui Seshestet, mama faraonului Teti din Dinastia a VI-a. 
 Obiectivul principal la Saqqara este Piramida in Trepte, construita pentru Djoser de catre Imhotep, marele preot. Desi e o piramida mica (nici jumatate din dimensiunile marilor piramide) si mai putin cunoscuta e mult mai importanta decat orice alta piramida. Inainte de aceasta piramida materialele de constructie erau caramizile din lut si mormintele se numeau mastaba, o structura simpla, dreptunghiulara, care acoperea intrarea in cripta. Imhotep a vrut sa il glorifice pe Djoser si a vrut sa arate ca e mai important decat toti ceilalti inmormantati pana atunci, asa ca peste prima mastaba a mai asezat una si apoi inca una si tot asa pana s-a format o structura oarecum de trunchi de con. Nu avea laturile perpendiculare pentru ca muncitorii erau nevoiti sa urce ca sa puna cate un strat de mastaba. Si-a dat seama ca structura rezista si a incercat sa mai puna caramizi peste dar de frica sa nu se darame a lasat cate un rand intre "etaje". Astfel aceasta Piramida in Trepte este prima piramida construita vreodata de omenire si simplitatea constructiei te face sa intelegi ca nu e nimic paranormal sau extraterestru sau orice altceva in aceste piramide. Pur si simplu a fost o combinatie de glorificare a unui om cu un experiment reusit. De aici incolo celelalte piramide au fost experimente si incercari (unele mai putin reusite, de exemplu Piramida inclinata) culminand cu Marile Piramide care de fapt au fost si ultimele construite de egipteni. Dupa ce a terminat construirea piramidei Imhotep a inconjurat toate structurile adiacente cu un zid inalt de 10 metri. 

Intrarea in complexul muzeal se face printr-un muzeu unde sunt prezentate foarte putine artefacte, fiind mai degraba o sala foarte mare, din marmura si goala. De aici se cumpara biletele si se urca la piramida. Evident acelasi control strict care ne va urma peste tot la orice obiectiv. Ce am remarcat a fost ca erau foarte putini turisti aici, poate pentru ca altii intr-adevar prefera Alexandria sau poate ca ghizii au fost foarte inspirati si ne-au adus extrem de devreme incat sa nu stam in caldura desertului la pranz.




Harta complexului:


Piramida de la distanta:


joi, 29 septembrie 2011

Egipt - Ziua 2 (partea 14)

Si pentru ca poate v-ati saturat de poze am sa pun si doua filmulete de pe acest drum:





Si in cazul in care ati obosit dupa prima zi si v-a toropit caldura aveti un cadou de la mine pentru toti:

miercuri, 28 septembrie 2011

Egipt - Ziua 2 (partea 13)

Cum ne indreptam spre hotel vedeam cum se apropiau piramidele. Avea sa fie o imagine superba cu soarele care apune peste ele. Asa se incheie prima zi de vizitat in Egipt...





miercuri, 21 septembrie 2011

Egipt - Ziua 2 (partea 11)

Asa cum am zis anterior sa va uitati cum arata Piata Al-Hussein inainte de a intra spre Bazar...
Diferenta e ca dupa ce am revenit (dupa aprox o ora de plimbat prin Bazar) piata era plina de mese si localnicii din zona stateau langa mese asteptand. Am ramas uimiti de schimbarea uimitoare a pietei si intreband pe ghizi de ce s-a umplut de mese piata si de ce nimeni nu se aseaza la nicio masa raspunsul a fost simplu: asteapta slujba de dupa apusul soarelui. Eram in ultima saptamana de Ramadam cand musulmanii in aceasta perioada se curata trupeste si spiritual, pe perioada zilei neavand voie sa bage nimic in gura (da, nici macar apa), dar dupa apusul soarelui e un festival. Practic orasul pare mult mai viu noaptea decat ziua. Dupa ce mananca si beau pe saturate ies in oras cu mic cu mare. Surpriza a fost cand am plecat din Cairo si aveam avionul pe la ora 5 dimineata si am plecat de la 4 de la hotel si pe strazi era plin de lume exact cum e la noi in plina zi, oameni care pescuiau de pe podurile de peste Nil, erau piete ambulante pe sosele, parinti care isi scoteau copiii mici la plimbare in carucioare, copii mai mari jucau fotbal pe spatii virane pline de praf dintre blocuri. Ceva de nedescris si fabulos!



Dupa aceasta a doua zi plina si foarte obositoare am plecat spre hotel. De data asta am prins din goana masinii mai multe imagini cu Cairo.


Egipt - Ziua 2 (partea 10)

Din Piata Al-Hussein se merge in Bazarul Khan al-Khalili.
Dar inainte de a sta peste o ora prin bazar ne-am oprit sa mancam traditional de la cele cateva "fast-food-uri" traditionale. Localul arata ca si cum ar fi cea mai insalubra locatie posibila, fete de masa din nylon, podele pline de praf si un aer imbacsit de fumul gratarelor pe care se fac diferitele preparate. Poate ca arata ceva care ti s-ar fi intors stomacul pe dos dar mancarea a fost superba. Humusul avea un gust pe care nu l-am mai simtit niciodata, proaspat, racoritor, plin de arome, nu imbacsit de ulei ca la noi. Baba ganoush-ul avea un gust foarte bun si satios. Salata foarte proaspata iar preparatele din carne foarte satioase.



Khan al-Khalili este o zona negustoreasca de prin secolul al XIV-lea. In 1384, un emir pe numele lui al-Khalili a construit aici un mare han (khan in araba). In han erau cazati negustorii care veneau cu afaceri in Cairo. Incet, incet lumea venea direct la han sa ia la prima mana de la negustori, care au inceput sa vanda marfa pe strazile din jurul hanului. Hanul nu mai exista, el fiind daramat dupa peste 100 de ani de la infiintare. Daca ati fost in Istanbul si ati vizitat Bazarul, atunci veti fi dezamagiti de bazarul de aici. E mai degraba o strada foarte foarte aglomerata, plina cu magazinase inghesuite in care de abia pot sa intre doua persoane. Praful si mizeria de pe strazi se ridica din cauza oamenilor care merg in ritm alert. Dar nu poti sa stai prea mult cu fata in jos pentru ca vocile oamenilor, marfa stralucitoare, tot felul de chilipiruri, mesele pline cu mirodenii care de care mai colorate iti iau ochii. Vanzatorii iti urmaresc privirea mereu si abia asteapta sa te uiti la marfa lor ca nu mai scapi de ei, te urmaresc cateva minute incercand prin diferite metode care de care mai lingusitoare sa te atraga sa le cumperi marfa. Daca doar vrei sa vizitezi nu incerca sa ai un contact vizual cu ei, nu le raspunde orice ar spune. De obicei dialogul incepe cu "where are you from?". Daca te-a mancat limba si le-ai raspuns e clar, nu ai cum sa pleci fara sa cumperi ceva, parca din obligatie pentru felul in care se poarta cu tine. E clar ca trebuie sa te targuiesti, chiar si daca nu vrei. Daca iti arata ceva si tu spui ca nu iti trebuie atat iti scade pretul incat pana la urma ti se pare un chilipir si ajungi sa il cumperi. Zici in gandul ca tau ca le-ai dat teapa si ai cumparat ceva la jumatate de pret, dar fii fara griji, ei mereu ies in profit. Totusi, nimeni nu te atinge, poate doar daca esti barbat. Daca esti femeie esti in locul cel mai sigur aici, atata timp cat esti cu un barbat langa. Clar femeia va fi tinta lor principala, pentru ca oricine stie ca femeile sunt atrase de cheltuieli, dar negocierea se face cu barbatul. Totusi e bine ca femeile sa fie imbracate decent (sau modest cum spun arabii) in aceasta zona ca femeie, fara fuste scurte (daca se poate pana la glezne), capul acoperit, la fel si umerii, altfel insistenta lor va fi obositoare. Daca o femeie incearca sa intre in vorba cu un negustor arab in general ea va fi ignorata (o va asculta dar nu ii va raspunde) si se va discuta cu barbatul.
La inceput strada e mai curata si e plin de tarabe cu lucruri mai frumoase, pline de suveniruri. Dar aici e cel mai scump, cu cat mergi pe strada mai departe pana spre iesire strada se transforma in acel balci arab, unde de fapt cumpara si egiptenii, marfa nemafiind la fel de bine impachetata dar si mult mai ieftina.
Daca vreti sa cumparati suveniruri din Egipt nu o faceti din Cairo, veti gasi in partile mai sudice aceleasi lucruri la jumatate din pret. Asta in cazul in care ajungeti la Aswan.