Din Piata Al-Hussein se merge in Bazarul Khan al-Khalili.
Dar inainte de a sta peste o ora prin bazar ne-am oprit sa mancam traditional de la cele cateva "fast-food-uri" traditionale. Localul arata ca si cum ar fi cea mai insalubra locatie posibila, fete de masa din nylon, podele pline de praf si un aer imbacsit de fumul gratarelor pe care se fac diferitele preparate. Poate ca arata ceva care ti s-ar fi intors stomacul pe dos dar mancarea a fost superba. Humusul avea un gust pe care nu l-am mai simtit niciodata, proaspat, racoritor, plin de arome, nu imbacsit de ulei ca la noi. Baba ganoush-ul avea un gust foarte bun si satios. Salata foarte proaspata iar preparatele din carne foarte satioase.
Khan al-Khalili este o zona negustoreasca de prin secolul al XIV-lea. In 1384, un emir pe numele lui al-Khalili a construit aici un mare han (khan in araba). In han erau cazati negustorii care veneau cu afaceri in Cairo. Incet, incet lumea venea direct la han sa ia la prima mana de la negustori, care au inceput sa vanda marfa pe strazile din jurul hanului. Hanul nu mai exista, el fiind daramat dupa peste 100 de ani de la infiintare.
Daca ati fost in Istanbul si ati vizitat Bazarul, atunci veti fi dezamagiti de bazarul de aici. E mai degraba o strada foarte foarte aglomerata, plina cu magazinase inghesuite in care de abia pot sa intre doua persoane. Praful si mizeria de pe strazi se ridica din cauza oamenilor care merg in ritm alert. Dar nu poti sa stai prea mult cu fata in jos pentru ca vocile oamenilor, marfa stralucitoare, tot felul de chilipiruri, mesele pline cu mirodenii care de care mai colorate iti iau ochii. Vanzatorii iti urmaresc privirea mereu si abia asteapta sa te uiti la marfa lor ca nu mai scapi de ei, te urmaresc cateva minute incercand prin diferite metode care de care mai lingusitoare sa te atraga sa le cumperi marfa. Daca doar vrei sa vizitezi nu incerca sa ai un contact vizual cu ei, nu le raspunde orice ar spune. De obicei dialogul incepe cu "where are you from?". Daca te-a mancat limba si le-ai raspuns e clar, nu ai cum sa pleci fara sa cumperi ceva, parca din obligatie pentru felul in care se poarta cu tine. E clar ca trebuie sa te targuiesti, chiar si daca nu vrei. Daca iti arata ceva si tu spui ca nu iti trebuie atat iti scade pretul incat pana la urma ti se pare un chilipir si ajungi sa il cumperi. Zici in gandul ca tau ca le-ai dat teapa si ai cumparat ceva la jumatate de pret, dar fii fara griji, ei mereu ies in profit. Totusi, nimeni nu te atinge, poate doar daca esti barbat. Daca esti femeie esti in locul cel mai sigur aici, atata timp cat esti cu un barbat langa. Clar femeia va fi tinta lor principala, pentru ca oricine stie ca femeile sunt atrase de cheltuieli, dar negocierea se face cu barbatul. Totusi e bine ca femeile sa fie imbracate decent (sau modest cum spun arabii) in aceasta zona ca femeie, fara fuste scurte (daca se poate pana la glezne), capul acoperit, la fel si umerii, altfel insistenta lor va fi obositoare. Daca o femeie incearca sa intre in vorba cu un negustor arab in general ea va fi ignorata (o va asculta dar nu ii va raspunde) si se va discuta cu barbatul.
La inceput strada e mai curata si e plin de tarabe cu lucruri mai frumoase, pline de suveniruri. Dar aici e cel mai scump, cu cat mergi pe strada mai departe pana spre iesire strada se transforma in acel balci arab, unde de fapt cumpara si egiptenii, marfa nemafiind la fel de bine impachetata dar si mult mai ieftina.
Daca vreti sa cumparati suveniruri din Egipt nu o faceti din Cairo, veti gasi in partile mai sudice aceleasi lucruri la jumatate din pret. Asta in cazul in care ajungeti la Aswan.
In sacii rosii din stanga sunt flori de hibiscus. Din ele se fac karkade (ceaiul de care am mentionat cu cateva posturi anterior). Atentie, poate da dependenta! Lucru nesanatos pentru ca acest ceai scade tensiunea arteriala, trebuie baut cu moderatie si doar de oameni care nu au probleme cardiace. Daca vreti sa cumparati hibiscus pentru a va face acasa atunci discutati cu ghidul sa va cumpere el pentru ca sunt doua soiuri de hibiscus si e posibil sa va inselati si sa nu luati de cel bun, chiar daca vanzatorul va spune ca e din cel bun (cel nubian). Mai bine va retrageti astfel incat vanzatorul sa nu vada ca vinde marfa unui ghid ci unui localnic, oricum recomandarea ramane, mai bine cumparati din pietele din sud (noi am cumparat hibiscus din Luxor)
Chiar daca se zice ca egiptenii venereaza pisicile, aceasta a fost singura pisica pe care am vazut-o in Cairo. Oricum, vorba era despre vechii egipteni...
Culorile diverse ale sofranului te lasa masca...
Texte din Coran scrise pe piele de animal
Da, ati vazut bine!!! In spatele tarabelor este sediul unei banci (subsidiara a Intesa San Paolo Imi Bank care are si la noi filiala)
Si inca un sfat: invatati ciferele arabe, sunt diferite de cifrele noastre! Daca ati vazut o eticheta de pret sa fiti siguri ca ceea ce spun vanzatorii ca costa chiar atat e. E clar ca se vede ca sunt sunteti turisti si atunci vor incerca sa va pacaleasca prin mici siretlicuri.
PS Pastaile de mai sus se numesc roscove in romana, sunt foarte dulci, chiar daca au un miros cam respingator. Semintele sunt foarte dure.
Denumirile de han, ca si kebab, provin din persana, si au fost imprumutate succesiv de arabi si apoi de turci, tatari si alte popoare, si s-au transmis mai departe in alte limbi. (completare adusa de Cadîr de pe forumul Skyscrapercity.com)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu