Prima oprire dupa ce am mers putin pe jos pe strazile prafuite a fost la un magazin de parfumuri. Parfumurile au un miros foarte puternic si practic au orice aroma doresti tu, inclusiv parfumuri occidentale. Ei spun ca sunt facute dupa retetele originale de pe vremea faraonilor. Evident ca m-a pufnit rasul cand am auzit... parea o chestie de marketing ieftin de aruncat in fata turistilor. Dar dupa cateva zile cand am ajuns la templele de pe Nil am inceput sa cred povestea din Cairo. Erau sculptate pe peretii templelor metode te preparare a parfumurilor si chiar retete. Parfumurile de fapt sunt niste uleiuri (nu apa de la noi, parca ar fi diferenta dintre nectarul de fructe de la ei si nectarul de la noi) preparate din presarea in ateliere a diferitelor plante.
Povestea lor si a altor lucruri se face la racoarea aerului conditionat si a unui pahar rece de karkade (ceai de hibiscus). Femeia care se ocupa de magazin era o romanca care acum 25 de ani a plecat din Romania si s-a stabilit in Egipt, evident a trecut la islam casatorindu-se cu un egiptean. Limba romana nu s-a alterat deloc in decursul timpului, doar avand un mic accent arab pentru care isi cerea scuze continuu.
Pe pereti nu puteau lipsi poze cu persoanlitati care au vizitat magazinul (evident ca am postat aici doar o persoana care va e cunoscuta)
Dupa ce cumparai parfumurile (o sticluta costa in jur de 30 de euro) puteai sa cumperi si o sticluta in care sa o pastrezi:
De la parfumuri am plecat la Muzeul Papirusului. Numele suna pompos, crezi ca mergi intr-un loc unic unde exista mii de papirusuri originale de pe vremea faraonilor. De fapt pe drum tot vedeam magazinase care se intitulau Muzeul Parfumului. Cel la care am mers noi era tot un magazinas. Totusi chiar daca nu era un muzeu in adevaratul sens al cuvantului era o zona demonstrativa unde ti se aratau pas cu pas cum se face un papirus, de la culegerea lui pana la scrierea lui. Ce inseamna unele simboluri si ce inseamna unele hieroglife. Practic era o istorie scrisa pe viu (evident in limba romana). Puteai sa cumperi papirusuri originale (facute din tulpini de papirus, in bazar gaseai papirusuri dar facute din trestie sau din frunze de bananier, evident mult mai ieftine) si in schimbul a 2-3 euro ti se scria numele cu hieroglife intr-un cartus regal.
Pe un papirus era reprezentarea lui Nut.
Geb si Nut sunt copiii lui Shu si Tefnut, primul cuplu divin, creat de Atum (zeul primordial). Geb era zeul pamantului. Este reprezentat ca un barbat culcat pe o parte, sub trupul intins deasupra lui al sotiei sale, Nut, cerul. Plantele cresteau din corpul lui Geb si era raspunzator al cutremurelor si al fertilitatii. Geb a lasat mostenire pamantul lui Osiris.
Mama copiilor lui Geb era Nut, zeita cerului. Trupul ei era presarat de stele. In imaginea din papirus era reperzentata Nut drept Ziua si Noaptea. In partea de jos era reprezentat Ra (zeul Soare) care se nastea dimineata din trupul lui Nut si seara apunea, ciclul completandu-si ciclul zi de zi. Nut aparea foarte des pe capacele sarcofagelor din morminte intinzandu-se protectoare peste mumie. Era si un simbol al renasterii.
Odata, Ra n-a lasat-o pe Nut sa nasca timp de 360 de zile. Thot, care o iubea pe Nut, a pariat cu luna ca o sa castige destula lumina ca sa creeze inca cinci zile. In acest interval dintre ani Nut a nascut. Un glas a anuntat ca primul nascut, Osiris, avea sa fie mare rege. Geb l-a nascut apoi pe Horus, iar acesta a fost urmat de Seth, care s-a smuls singur din pantecele ei. Zitele Isis si Nephthis au aparut ultimele. Si asa au aparut zeii cei mai importanti ai egiptenilor, celor la care le-au inchinat de fapt templele.
Nu puteau sa lipseasca vestitele bancnote puse sub sticla langa casa de marcat (unul din foarte putinele locuri unde exista asa ceva).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu