De la Memphis am mers la un magazin/fabrica de covoare traditionale. Aici lucreaza foarte multi copii la razboaie de tesut traditionale. Mi-a adus pe moment aminte de pozele cu copiii din estul Asiei care sunt pusi sa munceasca. L-am intrebat pe patron de ce muncesc atat de multi copii aici si raspunsul lui a fost mai mult decat coerent si logic. Familiile sunt atat de sarace incat copiii ajung de multe ori sa faca lucruri nu tocmai ortodoxe (islamice in cazul de fata) asa ca le dau o ocupatie, sa munceasca in aceasta mica fabrica (sunt alte zeci de genul acesta in regiune). Astfel ei au unde sa stea, sa manance si sa isi piarda timpul cu folos si sa mai si castige ceva banuti. In plus invata meserie, astfel ca atunci cand ajung la maturitate ei se pot ocupa cu ceva. Practic e un fel de scoala de meserii privata. Mi-a placut intiativa!
Prima data i le se arata un model cu care la inceput stau in fata apoi ajung sa il memoreze incat nu mai au nevoie de acel model desenat. Firele de matase sunt foarte fine si subtiri dar dexteritatea pe care o castiga in anii de lucru e fantastica. Dupa ce tes cateva randuri cu o foarfeca "tund" firele ramase "rebele".
Si acum ceva care v-ar putea aduce aminte de razboiul de tesut traditional din Romania, doar ca in loc de lana se foloseste par de camila.
Pentru acest covor s-a lucat peste trei ani!
PS: Comentariu a lui Cadir de pe skyscrapercity
Interesant, ceea ce au facut vechii egipteni acum 3000 de ani, nu au putut ridica in picioare oamenii secolului XXI. Ma rog, aproape de secolul XXI in Egipt. :)
Referitor la covoare, obiceiul nu este specific arab, ci imprumutat de la persani, adevaratii maestri ai covoarelor. Insa religia fiind islamica si fiind interzise reprezentarile de oameni si de animale, s-a nascut un nou stil de covoare, minunat, asa cum vedeti mai sus. S-au eliminat reprezentarile reale ale vietii, pentru ca sunt considerate "chip cioplit", insa s-au dezvoltat arabescurile si caligrafia, pilonii artei islamice.
Practic, arabii au incercat sa traduca prin motive geometrice viata reala, considerand ca a copia natura sau oamenii reprezinta un gest urat fata de Dumnezeu, adica a-L imita. Se gandeau ca nu se cuvine ca oamenii sa imite creatia lui Dumnezeu, asa ca s-au gandit sa isi creeze propria reprezentare a lucrurilor, inspirandu-se din viata reala.
Patru sunt principiile de baza ale artei plastice islamice: geometria, simetria dusa la extrem, liniile frante si curbe si culorile. Toate sunt guvernate de simbolistica (literatura, cultura) si proportii (matematica din nou). Cu alte cuvinte, se folosesc proportiile si calculele geometrice pentru a transpune din viata reala sau din literatura diferite motive, diferite elemente, pentru a sugera un anume lucru.
In cazul de fata, avem o reprezentare a Raiului, impreuna cu fantana Kawthar in mijloc (o sa detaliez spre sfarsit ce este aceasta fantana).
Culoarea verde este culoarea vegetatiei, care a fost mereu cautata de arabii nomazi (beduini) pentru turmele lor. Un loc cu o vegetatie abundenta, verde si care poate sustine viata fara multe eforturi reprezenta Raiul pentru arabii care se mutau la fiecare cateva zile, umbland prin desert in cautare de cateva tufe uscate pentru capre.
Culoarea verde a fost simbolul califatului, asa incat steagurile Arabiei Saudite, Pakistanului si altor tari sunt verzi. Imperiul Otoman a avut o perioada, de asemenea steagul verde, in loc de steagul rosu al Turciei din prezent. Libia, pana in februarie a.c., era singurul stat din lume avand ca steag o singura culoare, fara model, fara nimic pe el.
In fine, revenind, se observa ca abunda motivele florale, sugerate prin linii curbe, cercuri, arce, ceea ce din nou sugereaza ideea de gradina, adica Rai.
In centru se observa o constructie aproape patrata, de o culoare deschisa, pamantie, adica este o amenajare bine gandita si foarte importanta. Are ramificatii si tendinta de a se extinde spre partea exterioara, intr-o perfecta simetrie atat verticala, cat si orizontala. E vorba de fantana Kawthar, Fantana Abundentei descrisa in Coran.
Revenind la covor, sunt sigur ca trebuie sa fii cel putin matematician pentru a concepe astfel de opere de arta. Insa nu e de ajuns, trebuie sa fii si pictor, si sculptor, si filolog. Si sa ai si foarte multa rabdare, ca sa inserezi fir cu fir modelul, in perfecta simetrie, respectand modelul si simbolistica motivelor si culorilor.
Nu poti gresi nicio culoare, niciun ochi, pentru ca dispare simetria, si daca a disparut simetria, si nu e perfecta, se va observa.
Si daca ai gresit, trebuie sa desiri tot ce ai impletit, pana la greseala, si s-o iei de la capat. Nu poti extrage firul de unde vrei. :D
Frumusetea covorului sta in perfectiune si respectarea celor 4 principii cu strictete.
Culoarea e de asemenea importanta, de obicei nu se folosesc decat 2 culori principale, pentru efect. O culoare o evidentiaza pe cealalta, aici avem verde si ocru. Daca sunt mai mult de 3 culori, atentia nu mai este la fel de concentrata si efectul dispare.
La fel, liniile frante incadreaza motivele cu linii curbe, si se evidentiaza intre ele, la fel ca si culorile. In cazul de mai sus, intreaga constructie e incadrata in mai multe dreptunghiuri, apoi progresiv spre centru apar liniile curbe, si exact in centru apar ambele, in armonie.
Mie mi-a spus un vanzator turkmen, ceva ce nu voi uita niciodata despre covoare:
"Cand cumperi un covor, nu cumperi covorul, ci durata de viata a omului care si-a daruit timpul, atentia, mintea si sufletul pentru acest covor.Lana este suportul, marfa adevarata sunt celelalte. Atunci nu-ti va parea scump covorul."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu